Conform ZF Expert (probabil expertii ziarului financiar), iata ce spun oamenii din business:

• Pentru a relansa economia trebuie relansat consumul
• BNR trebuie sa reduca rezervele minime obligatorii pentru a debloca creditarea
• Statul trebuie sa subventioneze dobanzile la credite pentru case si pentru companiile mici si mijlocii
• Statul sa cumpere apartamentele dezvoltatorilor si sa le ofere in rate avantajoase populatiei
• Imprumutul extern sa fie cheltuit pe scoli, spitale si sosele pentru a reporni industria constructiilor si a materialelor de constructii
• Eximbank si CEC sa sprijine exportatorii prin garantii si prin credite subventionate

Cine sunt astia sa ceara asa ceva? Pai cine, sunt sugativele care au supt pana acum economia, finantele, materiile prime, adica au furat din tot ce se putea ca sa se imbogateasca peste noapte si s-au trezit ca, dintr-o data, nu le mai cumpara nimeni mizeriile vandute la suprapret.

1. Pentru a relansa economia trebuie relansat consumul
Ei bine, pentru a relansa economia nu trebuie relansat consumul. Mai bine spus, nu trebuie relansat oricum. Trebuie starpiti mai intai hotii si cioflingarii din economie, miliardarii de carton, toti cei care sunt dovediti ca au furat, prin licitatii trucate, veniturile de la buget culese de la oamenii care au platit taxe. Toti cei care au furat (vezi cumparat pe nimic) proprietatile statului si le-au bagat in circuitul de productie propriu tot pe banii statului. Toti cei care au falimentat industriile profitabile (si firmele de stat profitabile). Toti cei care au adus agricultura in starea de mizerie in care se afla. Toti cei care au considerat educatia un privilegiu, sanatatea un lux, cultura un deseu, bunastarea un act de milostivenie. Toti cei care, pe tacute, au sapat gropile milioanelor de romani, oferindu-le firimiturile dineurilor lor.

Sunt uimit ca, desi toata lumea stie cum, ce si cine a furat (mai ales in provincie), aceasta lume vorbeste doar pe la colturi si, de cele mai multe ori, cu admiratie si teama, uneori chiar mandrindu-se cu hotul pentru ca acesta este de pe aceeasi ulita cu el sau au stat candva pe aceeasi scara. Si cum sa nu se intample asa cand oamenii obisnuiti vad cum hotii au prosperat an de an furand tot mai mult, intrand cu lauri in structurile politice, acaparand functii importante intr-un stat de drept care, de fapt, este de stramb. Va vine sa-l recunoasteti altfel?

Deja s-a trecut la generatia a doua, in care au aparut copiii acestor hoti, tineri cu un tupeu extraordinar care cred ca isi pot permite orice, absolut orice. Si stiu ce mostenire morala au in spate, dar nu le vine sa renunte la nimic. Din contra, continua sa foloseasca aceleasi relatii, principii si cutume de sistem care i-au propulsat pe taticii lor. Continua sa intretina si sa perpetueze coruptia. Daca le pui legea de gat (care lege?), se jura ca sunt curati, ca n-au facut nimic si ca nu sunt vinovati de ce s-a intamplat cu multa vreme in urma. Evident, urmati indeaproape de avocatii care sunt gata oricand sa le sustina spusele.

Un raspuns pe care il dau oamenii din intreaga lume la intrebarea: cum devin bogati oamenii, raspunsul cel mai frecvent este: devenind smecheri aroganti care nu se sfiesc sa calce pe cadavre in ascensiunea lor. Al doilea raspuns: mostenind averile (de multe ori ilicite) ale parintilor.

Dar sa revin la primul punct al cerintelor asa-zisilor oameni de afaceri. Consumul real presupune, in primul rand, nevoie. Nevoile fundamentale ale omului sunt astazi trucate si pervertite de o intreaga industrie. Cine mai crede ca, cumparandu-si toate prostiile posibile de pe piata (in special cele pe trend) , devine mai inteligent, mai bogat (sufleteste), mai fericit? Ei bine, sunt multi. Cultul obiectelor s-a transformat in religia generala. O religie in care suntem indoctrinati de mici, din burta mamei chiar. Ar fi o prostie de neiertat sa reiau consumul produselor oferite in Romania de oameni care nu fac decat sa-si bata joc de mintile noastre. Sa cumpar ce: electrocasnice cu termene mici de functionare, care se strica la 2 luni dupa ce au iesit din garantie? Case construite anapoda, prost si ieftin (ia verificati-va peretii si incercati sa faceti un deviz la preturile de azi, din asa zisa criza, si sa vedeti cat ati pierdut!), vandute la preturi exorbitante pentru ca asa e piata? Cati dintre finantatorii acestor proiecte nu baga in fata necesitatea “de a proteja interesul investitorilor”? Adica de ce sa ii protejez eu? De ce sa ii protejeze statul? Cine incearca un raspuns?

2. BNR trebuie sa reduca rezervele minime obligatorii pentru a debloca creditarea.
Adica bancile sa nu mai fie obligate sa protejeze atata banii depusi de oameni si BNR sa le dea voie sa ii arunce pe proiectele “oamenilor de afaceri” in finantari care, in conditii normale (adica de criza), sa “pocneasca” imediat (in limbaj obisnuit - sa nu mai poata fi rambursate niciodata). Daca aveti prieteni prin banci, intrebati-i de curiozitate cate credite le-au pocnit. Si urmariti-le fata. Nu mai vorbesc de pacaleala asigurarilor. ING ramburseaza doar jumatate din valoarea initiala a politelor. Adica, ai platit ani de zile o asigurare si vrei sa-ti retragi banii adunati (din diverse motive, inclusiv cel de criza), eventual cu un profit (pentru ca te gandesti ca baietii aia ti-au investit banii). Ei bine, vei avea surpriza sa ti se spuna ca nu se poate si, datorita conditiilor financiare, daca primesti jumatate din ce ai platit luna de luna esti norocos. Asta da afacere! Urmeaza pacaleala pensiilor private.

3. Statul trebuie sa subventioneze dobanzile la credite pentru case si pentru companiile mici si mijlocii.

Buna propunere. Cu niste conditii: sa urmareasca indeaproape lucrarile de constuctie sau afacerile creditate. Sa le impuna un profit minim din toate cele realizate cu banii subventionati. Si sa urmareasca termene clare de indeplinire. Nu s-au realizat toate astea, se executa afacerea si, daca nu se acopera, se executa averea celor “murdariti” cu banii subventionati. Nu le convine, sa isi dozeze eforturile si s-o faca pe cont propriu. Creditele subventionate aduc totdeauna preturi exorbitante. Si la fel si profituri. Si se simte miros de bani. Bani buni. De ce statul va fi interesant sa subventioneze aceste afaceri? Teoretic, doar pentru a proteja populatia si locurile de munca. Practic, nu din aceasta cauza. De ce credeati ca se zbate acest stat sa ia cele 20 miliarde de euro? Pentru investitii proprii?

4. Statul sa cumpere apartamentele dezvoltatorilor si sa le ofere in rate avantajoase populatiei

Hopa, aici este chiar interesant. Adica, dezvoltatorii si-au aruncat privirea peste lume si au analizat-o: unde sa mai aruncam niste maruntis ca acesta sa prinda cheag? Unde se pot face profituri uriase cu cativa dolarei? Pai, acolo unde coruptia este mai mare. Romania e buna? Cum dreacu, e buna, acolo toti sunt corupti!
Si au venit cu mic cu mare sa se adape. Dar de unde terenuri bune? Pai, sunt amarastenii astia carora le-a promis statul ca le restituie averile. 700 mp colo, 1000 dincolo, uite, asta a mostenit 2 hectare. Si nu mai are decat cativa anisori de trait! Si de unde bani? Pai, de unde, maruntii de la investitori, grosul de la bancile din Romania. Adica? De la voi, dragi deponenti!

Si s-au pus pe treaba. Au angajat liota de avocati, au vorbit cu notarii, i-au cautat pe smecherii “binevoitori” din administratie si nu numai. Le-au zornait sume importante pe la nas (ma rog, importante pentru nemancatii de la noi), i-au napadit pe batraneii care asteptau de ani de zile ca statul “de stramb” sa le faca dreptate cu cereri care de care mai porcoase. Au inceput cu 10-20% procente din valoare pentru cumpararea drepturilor litigioase. Pe masura ce mostenitorii s-au imputinat si concurenta s-a ascutit, au ridicat la 40-50%. Ce inseamna asta? Inseamna ca ce n-au reusit oamenii obisnuiti prin instante vreme de un deceniu - adica sa-si recupereze mostenirile, sigur acesti investitori vor reusi. Rapid, ca timpul costa bani.  Altfel cum sa dea ceva, asa, pe degeaba? Au cumparat sau furat terenurile propuse spre retrocedare prin foarte, foarte multe tertipuri. N-au putut sa ia de aici? Nu-i nimic, au cumparat intreprinderile statului, le-au falimentat, le-au inchis si le-au defrisat. Si s-au apucat de construit. Ieftin, ca doar toata lumea vrea sa traiasca. Se bateau firmele de constructii pe astfel deproiecte. Stiti care era media pe metrul patrat de constructie la cheie in buricul Bucurestiului? Neoficial, 4-600 de euro. Oficial, 800-1000. Mai tineti minte cu cat se vindea? 1500-3000. Ce 3000, vorbesc prostii. Cautati si voi pe net.

Acum, statul trebuie sa vina si sa cumpere aceste investitii, ca au ramas baietii cu banii imobilizati si nu au cu ce sa fuga inapoi de unde au venit. La ce pret? Ha, stiti aia cu: cine da mai mult? Cine da mai mult are 10%. Sau 20%, ca vin alegerile. Da-i incolo, doar sunt bani de la buget! Adica de la prosti!

Mai sunt doua puncte:
- Imprumutul extern sa fie cheltuit pe scoli, spitale si sosele pentru a reporni industria constructiilor si a materialelor de constructii si
- Eximbank si CEC sa sprijine exportatorii prin garantii si prin credite subventionate

Pe-aceste doua puncte mi s-a facut sila sa le comentez. Doar ganditi-va cum erau scolile, soselele si spitalele acum 20 de ani. Si uitati-va cum sunt acum. Observa cineva diferentele? Ei, nu, nu la var sau la borduri ma gandeam, la structura si eficienta! Si, in plus, ghici cine este sef la Eximbank?

De o bucata de timp televiziunile din Romania difuzeaza un spot care face reclama unui program ce foloseste sloganul: “Stop hartuirii si amenintarilor pe internet!”. Cu o adresa de web atasata: sigur.info.
Mesajul pare ok, m-am gandit imediat la copii, la diversii monstri umani care stau la panda pe acolo (cu toate ca agatarile alea de minori prin messenger nu le-am intalnit decat in filme) gata-gata sa sara la gatul nostru… Si chiar am crezut ca se refera la acest fapt.

Apoi mi-am facut timp si am accesat site-ul promovat. Si am descoperit ca sigur.info se adreseaza unei categorii mai largi, este pentru toata lumea, defineste o serie de actiuni care par ok, dar… si, in primul rand, este parte a unui alt site, genium.ro, care scoate bani buni din alte proiecte online si, probabil, si-au tras niste fonduri europene nerambursabile. Imi pare rau daca gresesc. Mai bine sa gresesc decat sa iasa altceva.

Genium.ro este descris astfel:

=============
Genium.ro este o Pagina de Start ce foloseste ca motor de cautare Google Romania cu filtrare suplimentara pentru limba romana. Pagina de Start Genium ofera un grad mai ridicat de filtare pentru continutul ofensiv printr-un sistem de cautare sigura - safe search - pentru Romania.

Genium va pune la dispozitie legaturi catre cele mai bune site-uri pentru Romania news, email, vremea, horoscop romanesc, anunturi gratuite, calendare etc.
Genium.ro contine linkuri in mod special catre urmatoarele servicii internet: Hotnews.ro, StiriLocale.ro, WebIndex.ro, Dictionar.ro si Dictionare.com.
=============

Bun. Da capo. “Prin proiectul Sigur.info, se va crea in Romania o linie de tip Hotline pentru primirea sesizarilor din partea opiniei publice cu privire la continutul ilegal si daunator de pe Internet.”

Asta inseamna ca cineva trebuie sa defineasca ce este continut ilegal si daunator. Fiind legate prin conjunctia si, conform legilor logicii cele doua adjective trebuiesc luate impreuna. Daca sunt ambele, inseamna ca ceea ce este ilegal este si daunator. Si invers. Sau, cel putin, ceea ce unii oameni considera in acest moment, cu constiinta si inteligenta de care dispun, ilegal si daunator, trebuie denuntat si interzis. Dar cine sunt acei oameni? Si cate erori au fost facute de-a lungul istoriei in acest fel? Sa vedem faptul ca, in definitie, interzis se leaga de autoritati. Si nu pot uita articolul scris de Isaac Asimov in 1989 in Skeptical Inquirer, intitulat The Relativity of Wrong.

Or, daca ne uitam peste gard, in Republica Moldova, multe site-uri sunt considerate ilegale si daunatoare pentru oranduire, drept pentru care autoritatile au tras, la un moment dat, heblul la accesul la internet. In Rusia, blogurile sunt varf de lance in privinta opozitiei la masurile aberante ale puterii. Americanii se dau peste cap sa controleze, daca nu pot inchide, toate acele site-uri care nu sunt politically correct. Din punctul guvernului de vedere. Si se pare ca ne complacem in acest control, de vreme ce folosim pana la epuizare minunatele servicii puse la dispozitie de Google, o companie care furnizeaza servicii interesante si guvernului american. Si cine stie si mai ce?. Iar Future Update ilustreaza cu umor aceasta situatie. Un umor cam acru pentru noi, muritorii de rand.

Daca revin la oile noastre (era sa spun ale lui Becali), trebuie sa mai mentionez ca: termenii cei mai “porcosi” sunt in topul celor cautate pe internet. Asta este natura umana. Poate ca aici ar trebui sa facem ceva. Cum ar fi sa ne analizam si sa ne redescoperim.

Priviti filmul de mai jos, intitulat: “Top Internet Searches Uncensored”. O gluma. Dar la adresa cui? (Si mai credem ca romanii sunt cei mai bascaliosi?)

Top Internet Searches UNCENSORED

Am ce am cu productia de masa si consumul inutil, dar si cu reclama care sustine acest consum. Sa faci reclama este normal pentru orice business, este esential pentru orice produs. Asa spun toate regulile si normele societatii de consum. Este chiar fiziologic si imaginativ stimulant, determinandu-l pe copyrighter sa caute si sa gaseasca tot felul de slogane si mesaje, pe regizor o serie de cadre si scenarii pe care sa le asambleze in noi modalitati de prezentare care sa duca la un succes fulminant al unei campanii. Dar, cel mai important, toate acestea trebuie sa sa manipuleze in vreun fel astfel incat sa-i determine pe cumparatori sa achizitioneze produsele in cauza. In cantitati mari.

Ma jignesc reclamele si, in acelasi timp, sunt fascinat de multe dintre ele. Sunt fascinat datorita inepuizabilului izvor de creativitate al oamenilor din bransa. Care, din considerente financiare, nu mai sunt interesati si de consecintele creativitatii lor. Nici nu le poti cere sa plece ori sa refuze atunci cand creaza reclama pentru un produs, o reclama care, prin persuasiunea, ingenuitatea, genialitatea sa si a mesajului, va ajunge sa-l determine pe un cumparator sa-si ipotecheze casa, sa-si cumpere produsul respectiv, sa ajunga in imposibilitatea de a-l plati, sa ramana apoi pe drumuri, sa fie parasit de catre familie, sa ajunga un vagabond si, de necaz, sa-si puna intr-un final streangul de gat. O serie de consecinte perfect valide.

Prin ce se deosebeste un copyrighter genial de, sa spunem, Edward Teller sau o astfel de campanie publicitara de Manhattan Project?

Si, mai ales, unde este liberul nostru arbitru?

Criza mondială este un leit-motiv de prin noiembrie 2008. Toată lumea este în aşteptare şi urmăreşte (cică) mişcările prevăzute pentru euro, guverne, bănci etc. Iar guvernele au început să pompeze bani mulţi într-o serie de instituţii  private care şi-au aruncat chiloţii pe stradă şi dansează goale, ca nebunele, strigându-şi neputinţa. De ce pompează aceşti bani? Pentru a evita, spune-se, colapsul sistemului economic. Ei, şi ce dacă colapsează? Păi, spun domnii traşi la costume şi cravate ţepenoase, s-ar duce de râpă locurile de muncă a milioane de oameni. Adică locurile alea de muncă create pentru a produce lucruri pe care nu le mai cumpără nimeni când e criză, denumite în continuare INUTILE. Adică se are în vedere tot bunăstarea popoarelor. Crede cineva vreo iotă?

Dar ia ascultaţi mai departe: România - ca stat suveran ce se găseşte, are datorii externe de vreo 11 miliarde de euro, dintre care scadente în 2009 doar 2 miliarde. Restul până la 73 de miliarde sunt datorii externe private, din care 12 miliarde scadente anul acesta. Şi hop, apare hotărârea din ce în ce mai oficială ca statul român să contracteze un împrumut  de nu mai puţin de 19 miliarde de euro. Sunt convins că această cifră a fost aruncată pe piaţă doar pentru discuţii. Dacă iese scandal, vor contracta vreo 15. Nu vreo,ci “doar”! Să nu mai spună pe urmă nimeni că n-au fost responsabili şi n-au făcut economie.

Dacă nu zice nimeni nimic şi le iese manipularea mediatică, suma se va duce undeva spre 20-22 miliarde. Adică? Păi, îşi acoperă găurile financiare de la propriile firme, mai pun ceva de-o parte de alegeri si, daca mai ramane ceva, spoiesc putintel tara cu un perdaf de var, sa nu zica lumea ca n-a venit primavara.

Halal!

M-am enervat atunci cand am descoperit ca un blogger isi dadea cu presupusul despre persoana mea, in treacat, ca as fi un nostalgic al lui Ceausescu (sic!). Descoperise el, nu stiu cum, ca as cocheta cu subiectul. Probabil se inspirase dintr-un mai vechi articol al lui Catalin Ionescu, in care acesta ma prezenta drept acolitul lui Mironov.

Recunosc ca, pentru o clipa, am fost tentat sa intru in polemica. N-am facut-o pe moment si nu pot decat sa ma felicit pentru inspiratie. Pentru ca, mai apoi, am descoperit ca individul (cetateanul, ar fi spus tovarasii), avea spiritul de judecator venal urcat binisor pe esofag. Se lega mai peste tot de cineva sau ceva asa, ca sa arate ca stie “se scriu romaneste”.

Sunt si eu rautacios acum, de multe ori baiatul asta potriveste binisor frazele atunci cand nu se sperie de ele. Dar nu se reduce de loc la propria experienta si, ca un spirit inflacarat si productiv ce este, le-o mai da si altora in figura, crezand ca astfel le patrunde spiritul.

Trecand peste faptul ca raspunde la o porecla (si nu la un nume real), ma regasesc partial (cu vreo douazeci de ani in urma) in acest spirit naivo-combativ, crezand ca judecatile proprii despre alte persoane au o mare valoare. Si-mi aduc aminte cum imi taia cu fervoare redactorul  la articolele mele. La dumnealui nu poate sa taie nimeni, ca doar scrie pe blog!

M-a miscat “aprecierea” la adresa portalului www.rosf.ro (ghiveci lung si tulbure, ca sa citam). Asta era prin septembrie 2008. Chiar asa era pe-atunci, semana cu starea fandomului SF. De fapt, nici nu cred ca a existat in Romania un fandom sefist adevarat. Din cate se stie, SF-ul este un termen larg, mult prea larg. Inainte de 1990, pasiunea asta se numea “miscare SF” si continea suficiente elemente “subversive” la adresa sistemului incat sa fie necesara legarea ei de UTC, ca sa poata sa fie supravegheata mai bine. Dupa 1990, toti cei care intrau in zona se regaseau inca in structuri de tip cenacluri sau asociatii. Dupa 2003 a reinceput (parerea mea, coana Joitzica) sa se adune fanii in grupuri extrem de flexibile si sa isi creeze cateva oaze.

Mai curand descopar acum elemente de fandom in diverse comunitati (de exemplu comunitatile - mai multe - de fani ai serialului LOST) decat oricand. Fanii de azi sunt dispusi sa plateasca pentru pasiunea lor, colectioneaza, detin informatii detaliate despre subiect, etc.

Dupa cateva zile, recitind aprecierea, mi-am dat seama de un alt lucru: pentru a tine un blog si a te vrea si citit, trebuie sa scrii des. Despre de toate. Parerea ta, oricare ar fi ea. Altfel, lumea nu te urmareste. Ma intreb, insa, de ce mai marii scriitori si-au vazut doar o data in viata publicat jurnalul, eventual post-mortem?

M-a sunat un prieten aflat la un mic ski prin muntii Austriei ca sa ma avertizeze, intr-o chestiune, vizavi de folosirea noilor vs. vechilor norme de scriere corecta in limba romana.

Stim cu totii ca, de prin primavara lui 2005, lingvistii Academiei Romane au impus noi norme de scriere.  Am luat la cunostinta de faptul ca unele forme, considerate corecte in ultimii 20 de ani, au ajuns deodata gresite. Unele cuvinte, scrise altadata cu cratima, se scriu acum legat. Foarte multe forme de plural instituite ca norme in vechea editie au devenit in noua editie a DOOM-ului incorecte. Englezismele trebuie scrise in forma articulata fara cratima, adica intr-un singur cuvant: feelingul, lookul.  O buna parte dintre ele trebuie scrise exact ca in engleza. Este corect acum sa scriem Malaysia si nu Malaiezia, motto si nu moto, babysitter - babysittere, background - backgrounduri, macho, fitness, dixieland, link sau hacker, adica sa respectam ortografia engleza.

Distractiva este forma de plural pentru avatar (plural: avataruri, nu avatare), tinand seama ca, mai nou (de fapt mai vechi, mult mai vechi) termenul este folosit, pe langa intelesul clasic ( Reîncarnare succesivă a unei fiinte. (Fig.) Transformare neprevăzută  si chinuitoare) care intervine în evoluţia unei fiinte sau a unui lucru. – Din fr. avatar. - conform DEX ), si pentru simbolul pe care il adopta un utilizator sau altul atunci cand foloseste un forum, blog sau orice alta platforma in care doreste sa se implice ca utilizator.

Ei bine, revenind, prietenul in cauza ma avertiza ca, in conformitate cu un studiu sociologic, tinerii nu mai sunt obisnuiti cu vechile formulari lingvistice si, in consecinta, editurile (in special cele care au mentinut - datorita controverselor dintre lingvisti, formele vechi sau au adoptat formele noi si au mentinut la unele titluri editate si formele vechi) ar trebui sa tina seama.

Indiferent de ce norme sunt luate in consideratie, cei care cumpara carti sunt familiarizati cu ambele forme si pot citi si-asa, si-asa. Iar cei care nu inteleg ambele norme, oricum n-au nici o treaba cu lectura. Pentru ca, daca ati avut prilejul sa urmariti vreodata corespondenta in cadrul vreunei mari companii, corespondenta sustinuta chiar de persoane cu pozitie si functii, este vai de mama lor in ceea ce priveste exprimarea. Si cratimele. Si orice tine de limba romana. Nu trebuie sa facem chiar un capat de tara.

Si, a propos, ati avut vreodata prilejul sa cititi materiale brute trimise de catre redactorii de ziare sau TV? Sa vedeti ce muncesc acolo corectorii!

Intrebare retorica. Toata lumea isi spune parerea despre orice. Bloggerii se invart peste tot pe net, conferentiaza, organizeaza intalniri, isi spun parerea. Putini citesc ceea ce scriu altii, cei mai multi dintre ei prieteni, iar multi dintre acei putini o fac pentru a putea comenta la obiect.

Blogul sau, mai pe romaneste, jurnalul online (an online diary; a personal chronological log of thoughts published on a Web page; also called Weblog, Web log - Dictionary.com) este o forma de comunicare. Atat de celebra astazi incat nimeni nu poate sa-si permita sa il sara din repertoriu daca vrea sa fie, cat de cat, luat in seama. Nici tovarasul Iliescu nu l-a putut omite. Sinergie curata!

Ceea ce ma intriga este multitudinea de autori de jurnale care nu respecta nici macar regulile gramaticale de bun simt ori cele de constructie a unei fraze. Nu zic, nu toata lumea se naste invatat, unii nici macar nu mor asa, dar virgula intre subiect si predicat este grea de tot, incalceste neuronii si face limba de plumb. Iar imperativul de la “a fi” este Fii!!! Forma verbului tranzitiv “a sti” la timpul prezent, persoana a doua singular este intotdeauna STII, cu doi de i. Cautari de pot face si la dex-online-ro.ro macar asa, de complezenta.

In al doilea rand, forma asta de exhibitionism online da valoare unor oameni suficienti si recalcitranti. Acestia isi trag un pseudonim, isi scuipa in palme si se apuca de comentat. Oriunde crede ca se pricepe. Si, ca tot romanul, constat ca oricine se pricepe la orice. Dat fiind faptul ca blogul este o forma oarecum neconventionala de publicare (deci nu exista obligatia asumarii propriei identitati), bloggerul isi poate trage orice profil. Adica orice “infatisare”. Nu poate sa debiteze decat la adapostul acestui paravan. Probabil ca frustrarile din viata reala sunt mari si, din aceasta cauza, refularea este si mai inversunata pe net.

Probabil ca m-am trezit prea tarziu cu asemenea aprecieri. Sunt alti bloggeri adevarati care au documentat subiectul si i-au incadrat pe acesti nevoiasi ai scrisului.

Bloggerschoiceawards.com nu-i ia in consideratie. Premiaza numai ceea ce merita.