“Pastram in minte un fel de cont al constiintei. Orice placere trebuie platita cu o portie sanatoasa de vinovatie. La fiecare actiune declansata de spiritul liber din noi, spiritul inlantuit ne admonesteaza cu degetul si ne administreaza o penitenta. Cand facem ceva considerat drept nepotrivit, ne torturam prin ura de sine, autoacuzatii si hotararea de a ne purta mai bine pe viitor.

Vinovatia nu rezolva lucrurile. Cand esti vinovat, simti ca datorezi ceva cuiva. Copiii nu sunt impovarati de sentimentul vinovatiei. Invatam sa ne simtim vinovati.

Oamenii incearca in mod constant sa dea nastere unui sentiment de indatorare.
Daca ti se ofera o cina, se presupune ca dupa aceea trebuie sa trimiti un mesaj de multumire. Darurile sunt oferite cu conditii nerostite privind nivelul de multumiri exagerate ce trebuie exprimate de primitor. Evenimente precum Craciunul devin un intreg labirint de obligatii reciproce. Mintea ne este atat de incarcata de lucruri pe care ar trebui sa le facem, incat suntem in primejdie sa uitam insusi scopul acestor intreprinderi. Si atunci, in locul unor mesaje sincere care ar dori sa exprime dorinta de mai bine, trimitem scrisori prin care ne asumam vinovatia, deoarece totul devine pur si simplu descarcarea de o datorie si nu o manifestare a iubirii ori prieteniei.

Vinovatia este o inventie, o nascocire a omului. Singuri alegem sa ne simtim vinovati; sentimentul este optional. Ne simtim vinovati pentru a evita acuzatia ca ne-am dovedit nechibzuiti ori nepasatori. Sau ca modalitate de a le demonstra altora ca avem constiinta.

Vinovatia poate fi considerata o incatusare conceputa de mintea noastra, deoarece ea tinde sa impiedice comportamentul care are la baza capriciile. Vinovatia tine partea autoritatii, nu a libertatii. Este seful dinauntrul nostru. Sentimentul presupune o evitare a prezentului: regretul privind actiuni din trecut, in incercarea de a intari hotararea de imbunatatire a comportamentului in viitor.

Guvernul ne serveste acelasi rationament privind existenta sa: fara guvernare, impulsurilor noastre asa-zis naturale li s-ar da frau liber, iar lumea s-ar scufunda in anarhie, varsare de sange si vandalism. Asadar, vinovatia este un fel de guvernare a mintii…”

Selectie si adaptare dupa Tom Hodgkinson - Cum am ales libertatea, Ed Nemira 2007, traducere: Gabriel Stoian