“Teama este ceva extrem de convenabil pentru functionarea fara cusur a unei societati ordonate. O populatie docila, care se teme de autoritati sub diferitele forme in care seprezinta acestea, fie ca supermarket, banca, scoala ori sef, si care se sperie de alte fiinte umane, va depinde aproape sigur de obiecte si institutii care sa ii ofere indrumari, stabilitate, siguranta si sentimentul unui sens in viata. Daca se teme, atunci este putin probabil ca va iesi in strada sa faca scandal si sigur va trudi din rasputeri si va cheltui in aceeasi masura.

Teama ne face sa observam viata, in loc sa o traim. Devenim mai curand spectatori decat participanti. Oamenii prefera sa urmareasca o telenovela decat sa traiasca una. Cand dai de o comunitate vioaie in viata reala, oamenii par sa spuna: “Totul e ca intr-o telenovela aici”. Insa ei uita ca asemenea filme vor sa copieze viata, cu evidenta greseala ca in telenovele nimeni nu se uita la telenovele.

Teama este un instrument de control, cea care ii face pe elevi sa pastreze linistea, teama de concediere ii determina pe muncitori sa taca si sa inghita. Teama este si un mecanism eficient de comanda. Tot ea ne ajuta sa ne indeplinim rolurile de consumatori. Teama de viata in sine ne indeamna sa cheltuim in magazine, sa evadam, ne opreste sa sarim pe fereastra si peste gard, fugind in salbaticia preeriei. Este mult mai usor sa intram in rand si sa acceptam pastilele care ni se administreaza (Zbor deasupra unui cuib de cuci de Ken Kesey).

Cel mai mare obstacol in calea libertatii este propria noastra teama de libertate. Copiii nu stiu ce este teama, iar sistemul educational actioneaza mereu asupra lor vreme de cinsprezece ani ca sa le inoculeze docilitatea, astfel incat sa nu se planga prea mult cand ajung sa-si ia o slujba plicticoasa. Educatia seamana cu modelarea copacilor; se stopeaza dezvoltarea fireasca a copacului in favoarea unei forme care sa slujeasca societatii comerciale.

Prostia indusa ne face tematori. Nu suntem capabili sa facem suficiente lucruri pentru noi insine si de aceea ne bizuim pe altii sa le faca, iar asta ne induce spaima. Nu incercam sa facem nimic pentru ca ne temem sa nu gresim. Si atunci nu intreprindem nimic. Totul este vanitate, fictiune, conditionare, totul este creat de mintea umana.”

Selectie si adaptare dupa Tom Hodgkinson - Cum am ales libertatea, Ed Nemira 2007, traducere: Gabriel Stoian