“Adam si Eva traiesc intr-o fericire neasemuita in Gradina Raiului. Nu muncesc, dar nici nu consuma. In vremea aceea, dorinta consumerista a aparut sub forma sarpelui. Acest monstru capitalist i-a facut pe Adam si Eva sa intrevada ca lucrurile ar putea fi imbunatatite. Ei sunt alungati din gradina si condamnati la o viata de truda, salahorie si durere. De atunci incoace, dorintele au inlocuit trebuintele.

Dorinta de a merge la cumparaturi este o forta coroziva si molesitoare. Vrem o noua pereche de pantofi, o masina noua, o casa, o canapea, un nou televizor. Avem nevoie de bani pentru a cumpara asemenea lucruri. Sau apelam la o institutie de camatari de pe piata. Si asta inseamna libertate.

A te elibera de dorinte nu inseamna a renunta la orice placere. Cheia este in a le stapani. In ciudata noastra lume, cand vine vorba de placeri, oscilam intre dezmat si abstinenta. S-ar putea ca relatia dezmat-abstinenta sa nu fie atat de intim legata de natura umana, asa cum ne inchipuim. Este important sa facem deosebirea dintre placerea fizica reala produsa de mancare si bautura si promisiunea placerii produse de plasarea pe piata a bunurilor si obiectelor produse in proportie de masa.

Dorim lucruri, ne atasam de ele, credem ca ele ne vor face mai buni. Acest proces slujeste amanarii dorintei, care este una dintre trasaturile caracteristice, poate chiar motorul capitalismului pe scara larga. Dorinta de lucruri produce o pofta neostoita, iar aceasta ne calauzaste in lume. Faptul ca lucrurile ne dezamagesc nu ne face sa le abandonam, asa cum s-ar cuveni, ci cumparam altele, in speranta ca lucrul nou si imbunatatit nu ne va intrista la fel ca precedentul. Asa functioneaza capitalismul: printr-un sir constant de dezamagiri care incurazeaza cheltuirea tot mai multor bani.

Care sunt lucrurile pe care le ofera lumea? Acestea se pot imparti in patru clase:
Mijloacele de subzistenta, mijloacele de propasire intelectuala si morala, recompensele necostisitoare si gratificatiile neesentiale scumpe, care nu pot fi cumparate decat cu munca si harnicie considerabile.
Indeosebi ultima clasa ridica un obstacol in ceea ce priveste distributia echitabila. Trebuie analizat cat de multe articole din aceasta clasa ar fi admisibile in modul cel mai pur de existenta sociala. Insa, pana facem aceasta analiza, trebuie sa observam inferioritatea acestei clase fata de cele trei care o preced. Fara ea putem gusta din plin activitati, satisfactii si bucurii. Si in ce maniera se produc de obicei acele aparente gratuitati? Prin aducerea a nenumarati oameni intr-o stare deplorabila, doar pentru ca un om sa aiba obiecte luxoase, somptuoase, insa, strict vorbind, insignifiante.

Sa muncesti din rasputeri ca sa produci articole inutile, iar apoi sa faci din asta singurul scop in viata - aceasta este nebunia dorintei. Cel care cauta libertatea poate rezolva asta renuntand sa mai cumpere reviste cu coperte lucioase, care ne fac sa ne simtim marunti si sa cheltuim bani.”

Adaptare dupa Tom Hodgkinson - Cum am ales libertatea, Ed Nemira 2007, traducere: Gabriel Stoian si Enquiry Concerning Political Justice - William Godwin, 1793!